vineri, 5 februarie 2010

Ţi-aş spune orice căci în capul...




meu se plimbă o coloană de adidaşi de porc afumat, Poate şi din cauză că astăzi am fost în împărăţia sniţelelor, Sau mai ştii, Cert este că Eu pot să-ţi spun cum păsările, care au gustat din firmiturile de şnitel pentru că m-au însoţit, guiţă, Cum de asemenea îţi pot spune că penajul lor s-a transformat în şoric, Aceste păsări au devenit o halcă de carne, cu măduvă şi oase ce împung şi nu mai şed pe ram şi nu-şi mai fac cuiburi, Ci trăiesc în lumea lor proprie, pe care şi-o construiesc cu mirosul şi dejecţiile trupurilor lor de porc, Au un miros pestilenţial atunci când mor, când sunt despicaţi, când maţelor le este ras interiorul, trăiesc şi îşi adulmecă fumul atunci când carnea li se afumă.
Zborul le este încrederea într-un zeu care s-a împerecheat c-o pământeană, Şi ce dacă, Zeii nu are voie, însă, o dată pe lună, dau câte un ou roşu, Culmea, din care nu se ivesc alţi porci, însă din care se scurge roşul din buzele pictate ale femeilor, Dintr-unul eu am făcut ieri maioneză, A ieşit roşie foc şi cu gust de porc, şi-am întrebat oglinda de maioneză, că, deh, mi-am permis: cine sunt ei, adidaşii cei afumaţi, Plictisit, dat pe sub nări cu maioneza roşie, Zeul a zis : adidaşii e lumea, Căci porcii nu mai ştie să fie păsări nici atunci când ouă.

4 comentarii:

  1. mda, uneori ma simt si eu un porc impotent, sau o scroafa pestilentiala. Traind printre porci de tot soiul cu adidasi, ti se umplu narile cu untura...

    RăspundețiȘtergere
  2. important este sa putem topi untura, ca narile sa ne redevina cai inspre alte spatii... poteci inspre noi... ca noi, draga mea rebeca, se ne putem mirosi in continuare fiintarile... si degetele.


    chiar, a ce miros degetele tale?

    RăspundețiȘtergere
  3. degetele mele au mirosit mai demult a masline verzi, si atunci imi dadeam seama ca nu imi placea misosul degetelor. mai miroseau a pamant fraged din acela din care de obicei ii cresc muschii verzi. apoi le-am imbalsamat in lacrimi calii si au inceput sa miroasa a sare. nicicand din pacate nu au mirosit a iasomie, oricat de mult as fi incercat, si nu uit nicicand ca imi place cum miros degetele uscate, a doliu si framantare a aripi de vultur atunci cand taie aerul
    acum degetele mele miros a sare albastra din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu as zice ca degetele tale miros a violet! un violet pe care l-ai impregnat cuvintelor tastate mie... iar ele purtand cu cuva lor incapatoare de cuvante violetul, mi l-au adus din varful degetelor tale pana sub privire.

    Am irisi violeti, asadar!

    RăspundețiȘtergere