s-a deschis o nouă alimentară în subsolul locuinţei
am uitat să spun că sunt un bloc cu parter şi mansardă
roz că vineţiu nu aveau zugravii
mi-au pus la intrare doi bolţari
pali ca stacojiu nu ştiau face zugravii
administraţia a vrut să atârne de coridoarele mele
tablouri cu metode de contracepţie
eu voisem tablouri cu cozi de drapel
cu oameni urcaţi în dud
cu dudele crescute în gurile zugravilor
cum parterul era legat de mansardă
doar de schelele zugravilor digestia
îmi era văzută până şi de produsele de panificaţie
aveam coşmare nopţi la rând ori de câte ori
vedeam că din cuibul de viespe ies ochi 3D
deseori când covrigii scrâşneau în golul lor ochi de elefant
îşi scuipau sarea de pe ei
încercând să mă prindă într-un giulgiu sălciu
însă în fiecare dimineaţă mă trezesc ca fiind
un bloc cu parter şi mansardă
mă hrănesc cu seninţe de sub aripile păsărilor
storc norii de amurg şi beau vin-uri cu ruj
sudoarea mi se scurge şiroaie de pe schele
aşa se face că e plin de mirosuri
împrejurul taliei mele de bloc
zugravii sunt nevoiţi să treacă sudoarea
în cojile de sămânţă
noaptea am crampe semn că digestia îmi ia sfârşit
şi că în coridoare au crescut dudele din care ies duzi
şi schele din care se ivesc zugravii

rămas doar în parterul şi în mansarda
roz văd zugravii cum devin alimentară

inima are nesfârşite etaje împănate
fiecare etaj are câte două apartamente
ce se prelungesc în balcoane spaţioase
de unde se sinucide adesea
de unde se pliveşte sudoarea dimineţii
şi se strâng vineţii struguri
unde se fumează ţigări subţiri
cu fum ce se caţără până la melci
cât timp priveşti prin colţul ochiului
iubita postmodernă
trecută prin maşina de tocat carne
ai obiceiul de-a hrăni păsările subţiorului
cu unghiile ei albe decojite de deget
ca nişte firmituri de pâine
şi melcii
care trec pe sub fereastra balconului de inimă
înhămaţi la cohiliile lor elegant dungate
ţipetele ei sunt tăcute ca baloanele de săpun
concurează cu rotundul vineţiu al boabei de strugure
numai melcii aud plutirea
părul negru de cocoş de pe trup îi este scos şi aruncat în sus
pe partea superioară a inimii
numai melcii văd acel păr

încă stau în balcon deşi mi s-au răcit tălpile
melcii mă suie mă udă în saliva lor
strigătele se sparg de mine şi mă digeră
fumez

ca să mă plimb cu barca de sec 21

florile morţilor nu cresc
morţii au nervurile goale şi livezile pline cu popice
din gropile lor se înalţă doar morile de vânt
sub corolele din pântec de slujnică întors pe dos
regele şi regina joacă şah
pe pantalonii mei în carouri
regele şi regina nu au ochi au doar o pereche de pieliţe
cu care mută popicele în sus în jos
la fiecare sfârşit de partidă
regele se pierde în livada de popice
regina încalţă tocuri
şi se întinde pe carourile pantalonilor
tocurile ei îmi intră în cusătură regele se amuză
mă ciobesc între articulaţii mă sparg
îmbracată cu pantalonii mei în carouri
regina-şi desprinde părul
din velele morţilor cad picături de sânge menstrual