Abia te văd. (tuse groasă) tu vezi ceva?
te văd și te aud de undeva departe.
și cum arăt? eu nu văd. cum sunt? (disperat) cum sunt? (urlă) cum sunt?
ești negru. negru ca nopțile în care luna lipsește.
dar stele? stele n-am?
stele n-ai. un singur punct scânteietor
și ce face punctul acela?
nimic. stă!
cum stă?
stă fix.
(șoptește) deci, nu se mișcă.

tăcere
de ce nuanță mi-e negrul?
(bufnitură puternică)
(enervat) ai putea să-ți ții fliscul, măcar un moment? să taci cât o scânteie?
tăcere
(se aude un plâns gutural)
ce faci?
plâng!
de ce plângi?
arăt rău?
ca un bivol negru.
tăcere
(plescăit)
mă minți! n-am gust negru...
poate ești doar bivol... (râs încet) de când negrul are gust? se vede că întunericul nu-ți prea face bine. mai lipsește să-mi spui că lumina are gust de jeleu. cum poate negrul să aibă gust?
are!
a ce?
a gol. (tăcere) când vezi cât sunt de negru, nu mă vezi gol?
nu!
n-ai impresia c-ai putea intra în mine?
nu!
(tăcere) și nici n-aș vrea!
păcat.
și păcatul e negru. și-n păcat poți intra. și-n mine.
nu! nici cu păcatul, nici cu tine.
păcat!
de ce nu intri tu în mine?
nu!
nu?
nu!
(sunet de patent căzut) ar fi mai ușor.
eu sunt prea mare. (tăcere) sunt prea gol. mai auzi?
puțin. ești îndepărtat. nici n-ai putea intra în mine. întunericul niciodată nu intră în lumină. niciodată! (revoltat) niciodată! (trosnitură)
deci, trebuie să facem ceva.
cu desăvârșire trebuie să facem ceva.
nu se poate altfel!
(nervos) tu trebuie să intri în mine. tu! e inuman să fiu eu cel nevoit să mă mișc.
nimic nu e inuman, totul e uman! vederea, nevederea, auzul, neauzul, gura... și negura...
nu. nu. eu sunt gol. eu sunt inuman.
dar admiți că mă auzi.
nu. nu admit! mi te închipui. atât!
închipuirea e mai umană decât șlapii tăi cu găurele!
nu! închipuirea e goală ca... (cineva care scuipă) nu mai știu. n-am văzut de mult. am uitat lucrurile. am uitat, pentru că sunt inuman! (plâns)
draci, ești mai uman decât îți poți închipui!
(apatic) nu, sunt gol. sunt doar întuneric.
dar admiți că vorbești.
poate doar îmi închipui. nu vezi că e ceață până la dumnezeu?
(plâns)
ce faci?
plâng!
de ce?
am o slăbiciune.
îmi faci poftă!
(cască) vreau să dorm.acum.
bine.
să nu mă învelești cu pătura aia neagră. mă faci să mi te închipui. mă faci să-mi fie frică.îmi amintești de mama (tuse gravă)
stinge-te acum.


autopsistul lasă din mână bisturiul. vrea să apuce ciocănelul metalic, însă capătul lui gros cade pe gresie. se apleacă după el, ușor iritat de situație.
oricum e ceață până la dumnezeu