miercuri, 5 mai 2010


mi-am scos fotoliul în baltă
azi lumea s-a pus pe mâncat boabe
din hoitul Dumnezeului humă pentru îngropat cuvinte
şi asta se întâmplă de când cineva a deschis pântecul
din care s-au prelungit sârma ghimpată şi nările
de atunci sunt în fără sfârşit
şi îmblănit în sârme
până şi-n carne în loc de oase am reuşit să avem sârme
iar boabele se mănâncă zilnic
mi-am aşezat fotoliul în baltă
şi văd doar cum prin centrul oraşului
trenul vânăt încărcat cu boabe
alunecă pe sârma ghimpată
geamurile lui fără perdele
sunt identice cu nările
în ele aspiră lenjeriile de pat de pe balcoane
până şi stâlpii privesc cu ochiurile îndreptate în jos
creştetul cu care luxează bezna

m-am aşezat cu fotoliul în calea lui
sunt relaxat şi mă joc cu piciorul în baltă
el se aude huruind şi tranşând oraşul
mă scarpin cu degetele de sârmă în nări
şi mi-aduc aminte că anotimpul ăsta
plouă cu fulare însă
şi ele trăiesc cât o vedenie doar

strănut
sunt faţă în faţă cu mine şi-n fotoliu acum
iar din cuvinte au mai rămas doar două ghete de băiat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu