te joci prin părul meu cu degetele lungi ale Virginiei Woolf
îţi scrii textele pe firele mele subţiri de păr
încât la fiecare vârf ajunge să atârne
câte un volum cu textul tău
sunt atât de grele cuvintele scrise
încât îmi dezpieliţează capul
umerii pieptul coapsele şi gleznele
până ce rămân o ţesătură de oase
îmbinate cu bucle de aer
pielea de pe mine trasă cade peste volumele tale
cu pasta vineţie a pixului coşi un sac de piele de bărbat
legi gura sacului cu sexul meu prelung
şi mergi
treci de păr
treci de carne
mergi atât până când cuvintele să devină pietre

pe degetele vineţii ale Virginiei Woolf
curgi sacul de piele ros
din care ies colţuri de pietre