miercuri, 3 martie 2010

Bărbatul cu irişi negri



eram bărbat când
vărsasem cana de cafea pe giulgiul alb al mesei
şi tot bărbat eram când
ea s-a prelins şi-a devenit hartă
cu braţele şi bărbia ta
de zor mi-am scos din plasă
târnăcoape şi funii
să încep să-i sap în moale
şi-n bărbia cafenie

pământul de cafea
începuse să se strângă de durere
cu prima lovitură de târnăcop
i-am înfipt în margini pilonii christici
pe care i-am legat cu funii de limbă
ca să nu mă înghită
să mă ridic deasupra ei
cu nările am inspirat adânc
până ce-am inhalat cristalele de zahăr
şi-am modelat în golul lor ideea de coastă lipsă
din trupul lui Hristos

din coasta lui au răsărit căni roşii de nescafe
ce serveau porţii egale de aburi

2 comentarii:

  1. matei, sunteti un artist plastic desavarsit. ingemanati niste imagini care ma dor de cele mai multe ori,insa ma dor cu voluptate.
    nu stiu daca am mai spus ca imi par a fi epifanii tablourile dumitale...laice sau nu, habar n-am , dar oricum...
    "şi-am modelat în golul lor ideea de coastă lipsă"


    "din coasta lui au răsărit căni roşii de nescafe
    ce serveau porţii egale de aburi"

    astea sunt preferatele mele, pentru ca ma duc...dincolo. Multam!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. sper sa va cada bine portia de aburi din cani!

    RăspundețiȘtergere