luni, 18 aprilie 2011



creierul răsărea îl locul soarelui
turiștii îi priveau stupefiați venele vișinii
e o minune strigau unii către ceilalți
e un blestem șoptea creierul în sinea lui
au trecut astfel săptămâni ani
creierul începuse să-și bombeze venele
devenise vișiniu intrat în putrefacție
e un blestem strigau unii către ceilalți
e o minune șoptea creierul în sinea lui

2 comentarii:

  1. se leaga. de la un capat la altul acelasi poem. de unde stii unde se termina si incepi tu?

    RăspundețiȘtergere
  2. hm, eu incep si ma termin atunci cand creierul intra in putrefactie, cand intra in sinea lui! :D

    RăspundețiȘtergere