Se întoarce ploaia!

să ploaie ploaia, că ochii nu-mi mai sunt lucizi.

Îți puteam culege eu muștele din ochi!

totul se întoarce la posibil. buzele, brațele, coapsele. nimic nu mai e de făcut.

Să nu uităm să urinăm. Să sfidăm toate simțurile! Unul să nu scape.

tu vorbești de sfidarea simțurilor, însă cu durerea asta de stomac, din fiecare sâmbătă, se pare că simțurile sfidează tot ceea ce este spiritual, zice Bărbatul cu pantofi întins în jilț.

Concentrează durerea undeva în tine și altundeva în mine, și nu uita, trebuie să urinăm!, poruncește Bărbatul cu cizme de gumă.

ce naiba să pot urina, dacă mă doare stomacul? asta încerc să zic.

Ce anume încerci să zici?

că s-a terminat cu urinarea și cu ploaia și cu nenorocita sfidare a simțurilor la care mă tot supui de ani întregi. gata! mă doare stomacul, renunț.

Păi, nu prea poți!

renunț, nu mai vreau! mă așez cocoloș și aștept să mă usc, să plesnesc, să mă fac pulbere.

Eh, chiar dacă vei ajunge să fii pulbere tot aici vei rămâne și tot va trebui să sfidezi simțurile și tot va trebui să urinezi, în cele din urmă. Așa că, nu mai prelungi agonia și treci naibii peste durerea de stomac, zice cu superioritate Bărbatul cu cizme de gumă, foșgăind o pungă de plastic.

nu pot trece peste durere. stomacul mi-e împuns din toate fronturile! mă doare, nu înțelegi? Mă doare!

Te doare, te doare... eu ce să zic atunci? Dacă nu transformi durerea în altceva, nu devii! Vei rămâne o banală durere de stomac, nimic mai mult.

dă-mi un algocalmin! are să-mi fie mai bine!

Regret, însă nu se mai poate procura pur și simplu. Farmaciile nu-l mai eliberează decât pe bază de rețetă. Or, aici sunt farmacii, însă doctorii lipsesc. Și-n plus algocalminul nu e tocmai un remediu pentru durerea de stomac. Eh, naiba!, șușotește Bărbatul cu cizme de gumă tot luptându-se cu punga.

te rog să încetezi! punga aceea mă scoate din sărite. mi se adâncește durerea.

Freacă-te la tâmple!

durerea de stomac!

Freacă-te la tâmplele stomacului atunci!

stomacul meu e lipsit de tâmple!

Vezi dacă nu te încumeți să transformi durerea? Tu gândești cu stomacul. Tu gândești prin stomac. Ți-e creierul în stomac, însă nu ești destul de curajos să gândești altceva decât durerea. Să fidezi durerea, sfidând simțurile. Te complaci, stând în jilț și văietându-te.

fals! fals de-a dreptul!, strigă Bărbatul cu pantofi.

Și totuși nu faci decât să stai în jilț și să te vaieți, ca fata mare la măritat! Știi ce? Nu ești decât o durere de stomac. Când n-am să te mai pot răbda, am să te tai cu lama!

haha, atunci mă voi bucura. voi aștepata chiar! să vezi și tu cum este să te doară ceva.

Cunosc durerea la fel de bine ca striațiile din tine! Nimic nu mă mai poate durea, nimic nu mă mai poate impresiona. Nimic din tine. Nimic din ceilalți. Nu pot fi urât! Nu pot fi detestat, pentru că am depășit durerea!

dar nu m-ai depășit și pe mine!

Bărbatul cu cizme de gumă scoate din încălțările sale un cuțit subțire. Își taie stomacul și-l azvârle în punga de plastic așezată pe jilț.

Să nu uităm să urinăm. Să sfidăm toate simțurile!