gândisem că trebuie să mă cruț. nu trebuia să intru. regret, regret asemeni copilului care-a născocit jocul. regret, pentru că mă doare osul. N-ai cum regreta, căci prin osul tău se fluieră lumea. Ascultă!, zice Mantis plecându-și urechea. nu, vreau să încerc să mor. Vei fi prea cuminte acolo, continuă Mantis. vreau să fiu cuminte! vreau să fiu singur!, strigă Zostera ridicându-se de pe scaun. de ce nu pot fi singur niciodată?, urlă privind spre pivniță. Mantis îl prinde de mână. Ești mai singur decât îți pot închipui. nu. singur nu sunt, continuă calm Zostera. Se așează la masă, însă continuă să privească pivnița. nu te supăra pe mine, dar vreau să fiu singur. Ești singur, îi reamintește Mantis. atunci să nu mă mai privească!, urlă Zostera aruncând paharul în pivniță. să nu mă mai privească!, urlă ridicându-se de pe scaun. Mantis încercă să-l tempereze.
După câteva minute.
Nu te apropia de ea!, strigă Mantis. de ani de zile vreau să văd ce este și tu mereu te opui. Nu mă opun, vreau să te ajut să te cruți, adaugă Mantis. să mă cruți, să mă cruți. de ce să mă cruți?, întreabă Zostera apropiindu-se de gura pivniței. Să te cruț de propria ta vedere. hai să aruncăm ceva în ea!, propune Zostera. Eu unul n-aș face asta.
Zostera ia scaunul și-l aruncă în gura pivniței.
Ia masa și-o aruncă în gura pivniței.
Se dezbracă și-și aruncă hainele în gura pivniței.
Își taie picioarele și le aruncă în gura pivniței.
Îți taie sexul și-l pune deoparte.
Își scoate mațele și le aruncă în gura pivniței.
Își trage pielea de pe spate și-o pune deoparte.
Își aruncă plămânii, inima, ficatul.
Își aruncă pancreasul plin de mărgele.
Își taie capul și-l sparge ca pe-un sâmbure de piersică. Scoate creierul și-l pune deoparte.
Își taie mâinile, le înfinge în cap și le asvârle în gura pivniței.
Resemnat, își ridică de pe podea creierul. Își lustruiește pantofii cu zeama lui, apoi îl aruncă în pivniță. Își ridică de pe podea sexul. Îl ronțăie ca pe-un morcov. Îi vine să tușească, însă reușește să nu strice momentul. Termină. Își ridică pielea spatelui de pe podea. Își sufla nasul, apoi închide pivnița.