luni, 24 mai 2010


aleargă tălpile pe coridoarele sandalelor
în urmă lasă herpes
copii îmbrăţişaţi cu guri înnegrite de urlete
mă urcă şi-şi golesc degetele de unghii în corpul meu
împletesc părul subraţului şi suie
de sus copiii îmbrăţişaţi sunt saci de făină
şi herpesul se vede lepră
mă văd drum pavat cu unghii

sâmbătă, 8 mai 2010


vacile pasc la distanţă egală între ele
au pete negroide pe trupuri
în care stau îngrămădite
sunt vaci ce pasc în trei membre
câte un membru le e pus după grumaz
căci îşi dau cu copita în dulii
când şed în câmpul ars de negru
devin morminte
şi numai vântul le clatină întregindu-se
nasc şi se deschid
vacile gândite negre
se udă
devin oglinde petele sunt corăbii de mâl
şi între coarne li se toarnă
o autostradă cu parapeţi tăioşi
din jugulare le tâşneşte atunci sifonul
găleţi

miercuri, 5 mai 2010


mi-am scos fotoliul în baltă
azi lumea s-a pus pe mâncat boabe
din hoitul Dumnezeului humă pentru îngropat cuvinte
şi asta se întâmplă de când cineva a deschis pântecul
din care s-au prelungit sârma ghimpată şi nările
de atunci sunt în fără sfârşit
şi îmblănit în sârme
până şi-n carne în loc de oase am reuşit să avem sârme
iar boabele se mănâncă zilnic
mi-am aşezat fotoliul în baltă
şi văd doar cum prin centrul oraşului
trenul vânăt încărcat cu boabe
alunecă pe sârma ghimpată
geamurile lui fără perdele
sunt identice cu nările
în ele aspiră lenjeriile de pat de pe balcoane
până şi stâlpii privesc cu ochiurile îndreptate în jos
creştetul cu care luxează bezna

m-am aşezat cu fotoliul în calea lui
sunt relaxat şi mă joc cu piciorul în baltă
el se aude huruind şi tranşând oraşul
mă scarpin cu degetele de sârmă în nări
şi mi-aduc aminte că anotimpul ăsta
plouă cu fulare însă
şi ele trăiesc cât o vedenie doar

strănut
sunt faţă în faţă cu mine şi-n fotoliu acum
iar din cuvinte au mai rămas doar două ghete de băiat