vineri, 29 octombrie 2010


te temi să faci dragoste cu mine
să nu rămâi în sexul ud şi scobit
cu care să mesteci draperia roşie
a mamei
te temi să faci dragoste cu mine
să nu mă înghiţi de plăcere
să nu mă faci vreun făt de-al tău
când coarne am de ţap
şi nuci pe şira de spinare
te temi să faci dragoste cu mine
de parcă ţi-aş ieşi dintre cărnuri
de parcă te-aş dinamita
de parcă n-aş deveni draperia roşie
a mamei
rânjesc cu gura spartă
scobită şi udă
şi uit
mă tem
mă tem să fac dragoste eu cu mine

10 comentarii:

  1. ambiguitatea poemului este cea care frapeaza. un mister sudat in sine insusi.

    RăspundețiȘtergere
  2. ori un mister ud si scobit in toate noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. draperia aceea rosie ma intriga. in tot jocul schizoid al sensurilor unsuroase, draperia rosie arunca o pata de culoare. practic, e cea care inhiba posibila voluptate a atmosferei lirice. voluptate care lipseste din actul redat de tine: a face dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  4. ar putea fi, ce-i drept. desi sensurile poemului si ale draperiei pot fi altele. imi pare si mie ca rosul acela este mai senzual, mai viu decat acel: sa faci dragoste. desi poemul nu trateaza un act erotic ca atare.

    RăspundețiȘtergere
  5. rosul, da e singura culoare,dar...inhiba?!decat mov, vanat si alte cele, verde putred, sau ce-o mai fi, da totusi senz de viu, dar unul rasuflat, neviu in esenta-domestic, apropo de mestecat.

    RăspundețiȘtergere
  6. calina, cred, s-a referit la faptul ca rosul, prin prea-viul lui, ii determina pe actanti, daca or fi mai multi, sa se inhibe. atmosfera creata prin : sa faci dragoste cu mine : e una lipsita de viul pasional, cum zici.

    care e legatura dintre rosu si domestic?

    RăspundețiȘtergere
  7. ”să nu rămâi în sexul ud şi scobit
    cu care să mesteci draperia roşie
    a mamei” imi lasa impresia unei gospodine care mesteca intr-o oala... deci total dezarmat...

    RăspundețiȘtergere
  8. hm... nu stiu cum te-as putea contrazice. As sugera doar ca mestecatul acela il face sexul femeiesc, gasindu-se transformat intr-un monstru devorator.

    RăspundețiȘtergere
  9. draperia roşie e, pentru mine, o continuă devorare. chiar o autodevorare – aşa cum mi-a plăcut să decojesc aici.

    RăspundețiȘtergere
  10. se poate interpreta si asa. rolul ei, oricum, este unul esential in pohem.

    RăspundețiȘtergere