în închipuirea mea baloţi de cearşafuri sunt
cu ele înfăşur fiecare femeie
asemeni unui pom devin
din care spânzurate se văd peruci de femeie
ca nişte maţe goale de ele însele
ca nişte oase
ca nişte tunuri
ca nişte sticle de lapte
trunchiul îmi este uns de saliva acestor femei
femei care plâng cu zaţ
ca nişte fierbătoare de cafea
grele cum numai mobila poate fi
pe ele nu le poate clinti vântul
de aceea rămân veşnic nemişcate
ca nişte gulere de soldaţi
ca nişte pivniţi
ca nişte ochi de mort
în fiecare dimineaţă le croiesc rochii
negre de lalele
negre de moarte
să poată defila cu mâinile în şolduri
ca nişte ceainice
din care să mă scurgă
în baloţi de cearşafuri
în închipuirea mea